Venus neagră
Paris, 1817, Academia Regală de Medicină. „Niciodată nu am văzut un cap uman atât de asemănător cu al unei maimuțe”. Anatomistul Georges Cuvier stă lângă o replică a corpului lui Saartjie Baartman, iar verdictul lui e categoric. Colegii încep să-l aplaude. Șapte ani mai târziu, Saartjie a plecat din Africa de Sud cu stăpânul ei, Caezar, ca să-și expună corpul în numerele de circ din Londra. Liberă și sclavă în același timp, „Hottentot Venus” a devenit o legendă în mahala, destinată să fie sacrificată în căutarea unei viziuni sclipitoare a prosperității.
